MÂNIA
“
Dacă doriţi să ştiţi cu adevărat ce este mânia, pătrundeţi în ea, meditaţi asupra ei, gustaţi-o în cele mai diferite feluri. Permiteţi-i să se manifeste în interiorul dumneavoastră, înconjuraţi-vă de ea, simţiţi-i întreaga durere, întreaga otravă, felul în care vă doboară, în care creează o vale întunecată în fiinţa voastră, un iad interior, o scufundare.
Simţiţi-o, cunoaşteţi-o, iar această înţelegere va da naştere unui proces de transformare interioară. A cunoaşte adevărul înseamnă a fi transformat. Adevărul vă va face liberi, dar el trebuie să fie propriul vostru adevăr, nu al altora.
Ce este mânia?
Psihologia mâniei porneşte de la o dorinţă personală, a cărei împlinire este împiedicată de altcineva. Cineva se interpune ca un obstacol şi vă blochează împlinirea dorinţei.
Energia voastră era pe punctul de a obţine ceva, şi altcineva a blocat-o. Nu aţi putut obţine astfel ceea ce doreaţi. Această energie frustrată se transformă în mânie, fiind orientată împotriva persoanei care a distrus posibilitatea de a vă împlini dorinţa.
Mânia voastră este autentică, căci vă aparţine personal, şi tot ceea ce vă aparţine este autentic. De aceea, găsiţi sursa din care s-a născut mânia, din care a provenit ea. închideţi ochii şi interiorizaţi-vă; înainte de a pierde şansa, căutaţi sursa. Veţi ajunge cu uimire într-un spaţiu vid.
Scufundaţi-vă din ce în ce mai mult în interior şi veţi constata la un moment dat că nu mai există nici o mânie. în centrul fiinţei mânia nu poate exista.
De unde provine mânia?
Mânia nu provine niciodată din centrul fiinţei, ci numai din ego, iar egoul este o entitate falsă. Cu cât vă veţi scufunda mai adânc în ea, cu atât veţi înţelege mai bine că ea nu provine din centru, ci de la periferia fiinţei. Ea nu are cum să provină din centru, căci acesta este o stare de vid absolut.
Mânia se naşte din ego, care este o entitate falsă, creată de societate. Ea este ceva relativ, o identitate asumată. Cineva te insultă, te simţi rănit, şi astfel apare mânia.
Voi SUNTEŢI mânia. De-a lungul timpului aţi reprimat atâta mânie, încât acum vă este imposibil să mai fiţi altfel decât mânioşi. Singura diferenţă este că în anumite momente vă simţiţi mai mânioşi decât în altele.
întreaga voastră fiinţă este otrăvită prin reprimare. Atunci când mâncaţi, sunteţi mânioşi – iar hrana are un alt gust atunci când este mâncată într-o stare de mânie. Este minunat că priveşti pe cineva care mănâncă fără a fi deloc mânios. Chiar dacă mănâncă un aliment pe bază de came, el o face într-o manieră non-violentă.
Alţii pretind că sunt vegetarieni, mănâncă numai legume şi fructe, dar o fac într-o stare de mânie, aşa că nu cunosc non-violenţa.
Simplul act al alimentaţiei este suficient pentru a manifesta mânia reprimată. Acest lucru este vizibil din felul în care muşcaţi din alimentele voastre, ca şi cum v-ar fi duşmani de moarte.
Când faceţi dragoste, priviţi felul în care acţionaţi: mişcările voastre sunt aceleaşi ca într-un act de agresiune. Priviţi-vă faţa! Plasaţi o oglindă în apropiere, ca să vedeţi felul în care arată faţa voastră în asemenea momente!
Toate grimasele furiei şi agresiunii apar identice în timpul actului sexual.
Atunci când mâncaţi, voi vă manifestaţi mânia. Este suficient să priviţi o persoană care mănâncă pentru a vă convinge de acest lucru. Atunci când faceţi dragoste, la fel.
Mânia a pătruns atât de adânc în voi încât până şi iubirea voastră – această activitate care se află la antipodul mâniei – până şi ea este otrăvită.
Până şi alimentaţia, această activitate atât de neutră din punct de vedere emoţional, vă este otrăvită.
Când deschideţi o uşă, sunteţi mânioşi, când citiţi o carte, sunteţi mânioşi, când vă încălţaţi, sunteţi mânioşi, când vă strângeţi mâinile, la fel – pentru că voi sunteţi mânia personificată.
Dacă doriţi să cunoaşteţi mânia numai pentru a scăpa de ea, acest lucru se poate dovedi extrem de dificil, căci dorinţa de a scăpa de mânie creează o diviziune.
Voi porniţi de la premisa că mânia este ceva rău, deci lipsa ei trebuie să fie ceva bun, la fel cum sexualitatea este ceva rău, iar abstinenţa ceva bun, sau cum lăcomia este ceva rău, iar lipsa ei ceva bun…
Dacă porniţi de la asemenea distincţii, vă va fi foarte greu să cunoaşteţi în profunzime aceste manifestări. De aceea, chiar dacă vi se pare că le-aţi transcens, nu aţi făcut în realitate decât să le reprimaţi.
Este suficient un act simplu, de o spontaneitate autentică, pentru a fi transportaţi pe loc într-o altă dimensiune.
Atunci când sunt false, chiar şi emoţiile pozitive – precum iubirea – devin urâte. Invers, atunci când sunt autentice, chiar şi emoţiile negative devin frumoase. Chiar şi mânia poate fi frumoasă atunci când este conştientizată cu întreaga fiinţă, când fiecare fibră a corpului vibrează pe frecvenţa ei.
Priviţi mânia copiilor mici, şi veţi înţelege întreaga frumuseţe a acestei emoţii. Copiii se înfurie cu întreaga lor fiinţă. Faţa lor devine roşie, dar ochii le strălucesc de pasiune. Par să aibă o putere atât de mare încât ai zice că vor distruge întreaga lume!
Ce se întâmplă cu copiii atunci când se înfurie? După numai câteva minute, sau chiar secunde, ei sunt din nou fericiţi, alergând şi dansând în jurul casei.
Vouă de ce nu vi se întâmplă acest lucra? Pentru că oscilaţi între doi poli la fel de falşi! Nu există nimic autentic în voi.
Mânia nu reprezintă un fenomen de durată.
însăşi natura ei o face să nu dureze prea mult. Dacă este reală, mânia nu poate dura mai mult de câteva minute, iar atâta vreme cât există în această stare autentică, este o emoţie frumoasă. Ea nu poate răni pe nimeni.
Nimic din ceea ce este real şi spontan nu poate răni pe altcineva.
Numai minciuna poate răni. Dacă cineva se poate mânia spontan, valul de energie va trece în mod natural în câteva momente, după care el se va relaxa, căzând în extrema opusă. El devine infinit de iubitor.
La antipozi se situează cei care nu reuşesc să îşi depăşească momentul, reînnoindu-1 mereu şi mereu.
Primul lucru pe care vi-1 recomand este următorul: nu vă divizaţi în două. V-aş fi recomandat să fiţi lucizi, conştienţi, dar nu a sosit încă timpul.
Nu aveţi cum să fiţi astfel. înainte de a deveni cu adevărat contemplativi, va trebui să treceţi prin iad, prin toate emoţiile voastre negative. în caz contrar, acestea vor fi reprimate, ceea ce înseamnă că ar putea exploda oricând, în orice moment de slăbiciune. De aceea, este preferabil să scăpaţi de ele. Acest lucru este posibil chiar şi fără prea multă luciditate.
Uitaţi aşadar de luciditate. Trăiţi fiecare emoţie pe care o simţiţi, căci ea este una cu voi. Oricât vi s-ar părea de urâtă, de nedemnă, de respingătoare – nu contează! Mai întâi de toate, oferiţi-i şansa să se manifeste, să iasă la lumină, în planul conştient.
Ceea ce faceţi voi acum, prin eforturile voastre de conştientizare, de autocontrol, nu înseamnă altceva decât o reprimare a lor în subconştient. Vă implicaţi apoi în activităţile voastre de zi cu zi, şi le forţaţi să iasă din nou la lumină.
în acest fel nu veţi putea scăpa de ele. Lăsaţi-le să iasă la lumină – trăiţi-le plenar, suferiţi din cauza lor, suportaţi-le. Va fi un proces dificil, dar rezultatele vor fi colosale.
Odată experimentate, suportate, acceptate ca fiind propria voastră fiinţă, veţi fi surprinşi să constataţi că ele vor dispărea de la sine.
Dar mai întâi de toate trebuie să vi le asumaţi, să le recunoaşteţi ca fiind una cu voi – fără să vă mai autocondamnaţi, trebuie să vă descoperiţi exact aşa cum sunteţi, să le trăiţi conştient, fără nici o reprimare. Treptat, puterea lor asupra voastră va scădea, gheara cu care vă vor strânge de gât nu va mai avea aceeaşi forţă. Odată ce va începe să se întâmple acest lucru, va veni o clipă când veţi putea să le contemplaţi cu detaşare.
Nu mă înţelegeţi greşit.
Am spus: „Exprimaţi-vă emoţiile negative“, dar nu am adăugat şi: „public“.
Cei care procedează astfel îmi distorsionează cuvintele.
Dacă sunteţi furios pe cineva şi începeţi să vă manifestaţi mânia, este limpede că nici celălalt nu va rămâne calm şi nemişcat precum Gautama Buddha.
Dacă îl veţi insulta, îşi va ieşi din fire şi va proceda şi el la fel. Mânia atrage după sine mânie, la care se adaugă de multe ori violenţa şi răzbunarea. Şi astfel, veţi fi atras într-un cerc vicios, şi asta pentru că vi s-a spus să vă manifestaţi mânia.
E adevărat, v-am spus să vă manifestaţi mânia, dar nu public.
Dacă vă simţiţi furios, mergeţi în cameră, închideţi uşa cu cheia şi luaţi la bătaie o pernă, sau aşezaţi-vă în faţa unei oglinzi şi începeţi să strigaţi la propria dumneavoastră imagine.
Spuneţi lucruri pe care nu le-aţi spus niciodată, dar pe care aţi simţit întotdeauna nevoia să le spuneţi. Procesul trebuie să fie însă unul privat, căci altfel spirala nu va avea niciodată sfârşit. Ciclul se va repeta la infinit, până când nu veţi mai suporta. De aceea, atunci când simţiţi o emoţie negativă faţă de o altă persoană, urmăriţi să conştientizaţi că nu acea persoană este problema.
Nu trebuie să vă vărsaţi mânia pe altcineva. Mai bine mergeţi în baie, sau faceţi o plimbare lungă. Important este să înţelegeţi că în interiorul dumneavoastră există o energie puternică, ce simte nevoia să fie eliberată. Puteţi face jogging; veţi simţi imediat relaxarea.
După un catharsis de circa cinci minute veţi simţi cum vi se ia o piatră de pe inimă, şi veţi fi încântat că nu v-aţi descărcat povara pe altcineva, mai ales că acest lucru este o prostie.
Mânia nu este lipsită de frumuseţe, la fel ca şi sexul.
Toate lucrurile frumoase pot fi însă uneori urâte. Depinde numai de dumneavoastră. Dacă le condamnaţi, ele vor deveni urâte. Dacă le transformaţi, ele vor deveni divine.
Transformată, mânia devine compasiune, căci energia care stă la baza celor două emoţii este aceeaşi. Un buddha este întotdeauna plin de compasiune; de unde provine compasiunea lui? Este vorba de aceeaşi energie care la alţi oameni se manifestă sub forma mâniei.
La sfinţi, ea se manifestă sub forma compasiunii. De unde se naşte iubirea? Un buddha este plin de iubire; Iisus a fost plin de iubire. Energia lor este aceeaşi cu energia care la alţi oameni se manifestă sub forma sexualităţii.
De aceea, nu uitaţi; ori de câte ori condamnaţi un fenomen natural, acesta devine otrăvitor. Mai devreme sau mai târziu, el vă va distruge, vă va împinge către sinucidere. în schimb, dacă îl veţi transforma, el va deveni divin. Pentru aceasta, trebuie însă mai întâi să fie transformat.
în viziunea mea, cei mai urâţi oameni din lume sunt aşa-numiţii „non-violenţi“. Ei nu sunt oameni buni, căci ascund în interior un vulcan. Este imposibil să te simţi bine în preajma lor, căci au în aură o vibraţie periculoasă. Oricine o poate simţi, este aproape tangibilă.
Mânia voastră este o energie parţială, călduţă.
Este precum un câine care nu ştie cum să se comporte în faţa unui străin.
S-ar putea împrieteni cu străinul, dând din coadă, sau i-ar putea deveni duşman, dacă ar lătra la el. De fapt, el le face pe amândouă deodată. Pe de o parte latră, pe de altă parte dă din coadă.
El acţionează cu diplomaţie, astfel încât indiferent ce turnură vor lua lucrurile, să poată spune că a avut dreptate. Dacă vine stăpânul şi câinele vede că străinul este un prieten al acestuia, el încetează să mai latre şi întreaga energie se acumulează în coadă. Dacă stăpânul este furios pe străin, energia dispare complet din coadă şi se focalizează exclusiv asupra lătratului.
La fel este şi mânia voastră.
Cântăriţi mereu cât de departe să mergeţi, cam care va fi preţul… Nu treceţi niciodată de o anumită limită, nu-1 provocaţi niciodată pe celălalt prea tare. Mânia pură este frumoasă pentru că nu-i lipseşte totalitatea.
Asta s-a întâmplat cu Iisus. Atunci când a intrat în marele templu şi i-a văzut pe cămătari şi tarabele lor în curtea interioară, el s-a înfuriat. A devenit mânios. Era aceeaşi energie pe care o manifesta de obicei sub forma iubirii şi a compasiunii.
Cu mâinile goale, i-a aruncat afară din templu pe cămătari şi pe negustori şi le-a răsturnat tarabele. Trebuie să fi fost extrem de mânios, căci felul în care a procedat – de unul singur – nu era deloc un lucru uşor.
Mânia lui trebuie să fi fost cu adevărat pură! Indienii nu i-au iertat nici până astăzi această atitudine.
Ei nu sunt convinşi că Iisus a fost un iluminat – din cauza acestui unic incident.
Oamenii sunt plini de prejudecăţi, de idei personale.
în loc să vadă realitatea, omul iluminat în cazul de faţă, ei vin cu clişeele lor limitate şi constată că acesta nu se încadrează în ele. Deci nu a fost un iluminat.
De altfel, nici un iluminat nu se va încadra vreodată în clişeele şi prejudecăţile voastre. Acest lucru este imposibil.”
Acesta a fost un fragment din OSHO – “EMOŢIILE – Cum ne putem elibera de mânie, gelozie şi teamă”