MÂNIA ŞI TRISTEŢEA
”
File written by Adobe Photoshop? 4.0
Mânia şi tristeţea sunt unul şi acelaşi lucru.
Tristeţea este o mânie pasivă; mânia este o tristeţe activă.
Tristeţea se manifestă cu uşurinţă, şi vi se pare mai naturală decât mânia, dar asta numai pentru că voi intraţi mult mai uşor în rezonanţă cu pasivitatea.
Este foarte greu ca un om trist să se enerveze; dacă se va enerva, tristeţea lui va dispărea. Este foarte greu ca un om mânios să se întristeze; dacă se va întrista, mânia lui va dispărea.
Este vorba de aceeaşi polaritate eternă – aceea între masculin şi feminin, între yin şi yang, între solar şi lunar – care se manifestă inclusiv la nivelul emoţiilor noastre.
Mânia este masculină, tristeţea este feminină. De aceea, dacă rezonaţi cu tristeţea, va fi greu să vă înfuriaţi, dar eu aş vrea să urmăriţi să faceţi acest lucru.
Exploziile interioare nu vă vor fi de nici un folos, căci nu veţi face altceva
decât să vă exploataţi în continuare pasivitatea. Este mult mai bine să o scoateţi la lumină, să o manifestaţi în exterior.
Chiar dacă vi se pare o prostie, procedaţi cum vă spun, acţionaţi ca un bufon, dar scoateţi-o la lumină.
Dacă veţi reuşi să oscilaţi între tristeţe şi mânie, să le manifestaţi cu aceeaşi uşurinţă, veţi putea inclusiv să le transcendeţi, şi atunci veţi reuşi să le contemplaţi cu detaşare. V
eţi deveni astfel observatorul din spatele ecranului care va privi aceste jocuri, după care se va putea retrage, în afara lor. Dar mai întâi de toate, trebuie să învăţaţi să treceţi cu uşurinţă de la una la alta, căci altfel veţi fi ori prea trist, ori prea mânios, balanţa se va dezechilibra, unul din talerele ei va deveni prea greu, iar transcendenţa va fi imposibil de atins.
Este simplu: atunci când două energii polar opuse se află la egalitate, 50%-50%, este foarte uşor să scăpaţi de amândouă, căci ele se anihilează reciproc, iar dumneavoastră nu vă aflaţi în ghearele nici uneia dintre ele.
Când tristeţea este egală cu mânia, ambele emoţii sunt uşor de transcens, căci se anihilează reciproc.
Vă simţiţi dintr-o dată liber, şi puteţi ieşi în afara lor.
în schimb, dacă tristeţea este în proporţie de 70%, iar mânia de 30%, va fi foarte greu să scăpaţi de ele. 30% se vor anihila reciproc, dar diferenţa de 40% va fi cât se poate de activă, şi vă va fi imposibil să scăpaţi de tristeţe. Aceste 40 de procente se vor agăţa de dumneavoastră şi nu vă vor lăsa în pace.
Aceasta este una din legile esenţiale ale energiilor interioare: egalizaţi întotdeauna energiile polar opuse, şi apoi le veţi putea transcende cu uşurinţă. Este la fel ca în proverbul: „Când doi se ceartă, al treilea câştigă“. Cei doi sunt prea angrenaţi în propria lor luptă, aşa că dumneavoastră nu aveţi de ce să vă faceţi probleme şi veţi putea scăpa lejer.
Nu vă gândiţi prea mult la acest proces. Limitaţi-vă să îl practicaţi. Faceţi din el o practică zilnică.
Indiferent ce se întâmplă, acceptaţi că evenimentul s-a întâmplat şi priviţi-1 direct.
Nu este suficient să spui: „Nu reprimaţi!“ Eu aş spune mai degrabă „împrieteniţi-vă cu aceste emoţii!“
Vă simţiţi trist? împrieteniţi-vă cu tristeţea dumneavoastră. Simţiţi compasiune pentru ea. Tristeţea este şi ea o fiinţă. Acceptaţi-o, îmbrăţişaţi-o, staţi cu ea, strângeţi-vă mâinile. Fiţi prietenos. îndrăgostiţi-vă de ea.
Tristeţea are frumuseţea ei! Nu este nimic greşit în a fi trist. Cine v-a spus că ar fi ceva greşit în a fi trist? în realitate, tristeţea vă conferă profunzime.
Râsul este superficial; fericirea vine şi pleacă imediat. Tristeţea pătrunde însă până în adâncul fiinţei, până în măduva spinării. Nici un alt sentiment nu este la fel de profund ca tristeţea.
De aceea, nu fiţi îngrijorat. Acceptaţi-o, iar tristeţea vă va conduce până la esenţa dumneavoastră intimă.
Dacă veţi călări pe creasta ei, ea vă va conduce în nişte locuri din fiinţa dumneavoastră de care nu aţi ştiut niciodată nimic. Aceste aspecte nu pot fi revelate decât într-o stare de tristeţe, niciodată într-o stare de fericire, întunericul este la fel de divin ca şi lumina.
Dumnezeu nu a creat numai zilele, ci şi nopţile.
Asta înţeleg eu prin atitudine religioasă. Să laşi totul în urmă şi să te aşezi sub un copac ca să te simţi fericit, nu este deloc dificil. Oricine poate face la fel. Când nu ai nimic de făcut, este simplu să te simţi detaşat. Când ai foarte multe de făcut, este greu să nu te ataşezi.
Numai atunci când faci totul, dar rămâi SIMULTAN detaşat, când te mişti în interiorul mulţimii, dar te simţi perfect singur, abia atunci poţi spune că se întâmplă ceva real.
Dacă în singurătate nu vă simţiţi mânios, acest lucru nu este relevant. Când eşti singur este greu să fii mânios, căci mânia este o structură relaţională.
Ai întotdeauna nevoie de cineva pe care să fii mânios. Dacă nu eşti deja furibund, este greu să te simţi mânios în singurătate; mânia va exista în interiorul tău, dar nu va găsi o cale de a ieşi în afară.
Important este să nu fii mânios când celălalt este de faţă. Nu este deloc dificil să nu fii ataşat de bani, lucruri şi case, atunci când nu le ai. Dar dacă ai totul şi rămâi detaşat – un cerşetor într-un palat – atunci poţi spune că ai realizat ceva cu adevărat profund.
Dacă te muţi în Himalaya şi eşti detaşat, nu poţi spune că reprezinţi mai mult decât o notă singulară într-o melodie. La fel şi dacă trăieşti în mijlocul lumii şi eşti ataşat.
Dar dacă trăieşti în mijlocul lumii, dar te simţi ca în Himalaya, atunci poţi spune că reprezinţi o întreagă armonie, nu doar o notă muzicală.
Apare atunci un acord muzical, în care se pierd toate sunetele disonante, în care se produce o sinteză a opuşilor, o punte între două maluri. Vibraţia supremă nu poate apărea decât acolo unde viaţa atinge un maximum de complexitate, nu în lipsa acesteia.
Dacă vi se pare că recunoaşteţi mânia în alţii, contemplaţi-vă şi veţi constata că ea nu lipseşte nici din interiorul vostru.
Dacă vi se pare că recunoaşteţi un ego exagerat în alte persoane, interiorizaţi-vă şi veţi constata că adevăratul lui sediu se află în voi. Tot ceea ce există în interior se proiectează în exterior, asupra celorlalţi, la fel ca lumina unui proiector. Cei din jur devin atunci un fel de ecran pe care vă proiectaţi propriul film.
Singura problemă legată de tristeţe, disperare, mânie, lipsă de speranţă, anxietate, teamă, suferinţă, este faptul că doriţi să scăpaţi de ele.
Aceasta este singura barieră.
Este necesar să învăţaţi să trăiţi împreună cu ele.
Aceasta este singura cale de scăpare.
Viaţa nu se poate integra şi nu poate creşte decât într-un anumit context, şi emoţiile reprezintă acest context. Emoţiile sunt provocările vieţii. Acceptaţi-le, căci sunt nişte binecuvântări deghizate.
Problemele nu apar decât atunci când doriţi să scăpaţi de ele, să vă descotorosiţi de ele, căci întotdeauna când vrei să scapi de ceva, nu îl priveşti în faţă.
O stea de pe Broadway îşi vizita odată prietenii. Ca de obicei, conversaţia se învârtea în jurul psihiatriei.
– Trebuie să-ţi spun că, după părerea mea, psihanalistul meu este cel mai bun din lume! a spus gazda. Nu-ţi dai seama câte a făcut pentru mine. Trebuie să mergi la el.
– Dar eu nu am nevoie de psihanaliză, a spus actriţa. Sunt cât se poate de normală, nu am nici un fel de probleme.
– Dar crede-mă, este absolut fabulos, a insistat gazda. îţi va găsi cu siguranţă nişte probleme!
Există oameni care nu trăiesc decât pentru a descoperi probleme. Ei nu vă pot accepta aşa cum sunteţi. Secretul lor profesional este să vă găsească ceva în neregulă.
Ei vă oferă idealurile lor, vă dau idei, ideologii, vă fac să vă simţiţi vinovaţi, nedemni, păcătoşi. Asemenea oameni vă pot face să vă autocondamnaţi, să uitaţi complet de libertate. Mai mult, ei vă silesc să vă temeţi de libertate, căci vă ajută să înţelegeţi cât de răi sunteţi, câte greşeli faceţi…
Dacă vă veţi păstra libertatea, veţi continua să faceţi aceleaşi greşeli, aşa că trebuie să renunţaţi la ea, să urmaţi pe cineva.
Este un mecanism important: preoţii depind de el, politicienii etc. Ei vă spun ce este bine şi ce este rău, vă oferă anumite idei fixe, în care nu vă puteţi încadra, astfel încât să vă simţiţi vinovaţi de-a pururi.
Dar eu vă spun: nu există nimic bun şi nimic rău.
Dacă sunteţi mânios, preotul va veni şi vă va spune: mânia nu este ceva bun; este greşit să fii mânios.
Ce vă rămâne atunci de făcut? Să vă reprimaţi mânia, să o călcaţi în picioare, să înghiţiţi în sec (literalmente, mânia este astfel înghiţită), până când se interiorizează, pătrunzând adânc în interiorul dumneavoastră. Dacă vă veţi înghiţi mânia, vă veţi trezi cu un ulcer la stomac, iar mai devreme sau mai târziu veţi face cancer. Aşa apar o mie şi una de probleme, căci mânia este o otravă. Dar ce puteţi face? Dacă nu este bună, mânia trebuie înghiţită!
Eu nu sunt de acord că mânia este ceva rău.
în viziunea mea, ea înseamnă energie, o energie pură şi frumoasă, aşa cum este orice energie. Când simţiţi că apare o stare de mânie, fiţi conştient de ea, şi veţi rămâne surprins.
Va fi probabil cea mai mare surpriză din viaţa dumneavoastră: atunci când devii conştient de ea, mânia dispare, se transformă, devine energie pură; mânia se transformă în compasiune, în iertare, în iubire. Acum nu mai este nevoie să o reprimaţi, căci nu va mai exista o otravă care să acţioneze în interiorul fiinţei dumneavoastră. Mai mult, nu mai sunteţi mânios, deci nu aveţi cum să răniţi pe altcineva. Sunteţi salvaţi amândoi, atât dumneavoastră, cât şi persoana care reprezenta obiectul mâniei dumneavoastră.
în trecut, unul din voi trebuia să sufere, ori dumneavoastră, ori celălalt.
Eu susţin că nu este nevoie ca cineva să sufere. Tot ce trebuie să faceţi este să fiţi conştient, să fiţi în permanenţă lucid.
Ori de câte ori va apărea mânia, ea va fi consumată de luciditate. Nu poţi să fii conştient şi mânios în acelaşi timp, la fel cum nu poţi să fii conştient şi lacom, sau conştient şi gelos. Marele secret este luciditatea.
încercaţi să înţelegeţi ce se întâmplă, de unde a apărut mânia, care sunt rădăcinile ei, cum funcţionează ea, cum vă copleşeşte, cum vă face să vedeţi roşu în faţa ochilor.
V-aţi înfuriat şi înainte, dar de data aceasta apare un element nou: înţelegerea, şi astfel, calitatea mâniei se schimbă.
Treptat, veţi constata că cu cât veţi înţelege mai bine mânia, cu atât mai rar se va manifesta ea în viaţa dumneavoastră. Când o veţi înţelege perfect, ea va dispărea pentru totdeauna. înţelegerea acţionează precum căldura în cazul apei. Când căldura atinge un anumit prag (de o sută de grade Celsius), apa dispare (prin evaporare).
Toată lumea afirmă că mânia este ceva rău. V-au spus dintotdeauna acest lucru, dar nimeni nu v-a explicat vreodată cum o puteţi cunoaşte, astfel încât să vă puteţi da seama singuri care este adevărul.
Toată lumea afirmă că sexul este ceva rău.
Sunt mii de ani de când se repetă acest lucru, dar nimeni nu i-a învăţat vreodată pe oameni ce este sexul şi cum poate fi el cunoscut.
întrebaţi-vă tatăl ce este sexul, şi veţi vedea că începe să se simtă stânjenit. Vă va spune probabil: „Nu se discută despre asemenea lucruri!“ Dar „asemenea lucruri“ ţin de realitatea cea mai directă!
Nici chiar tatăl dumneavoastră nu s-a ferit de sex, căci altminteri dumneavoastră nu v-aţi fi născut. Dumneavoastră sunteţi dovada cea mai vie!
Orice ar spune tatăl dumneavoastră despre sex, el nu l-a evitat, asta e sigur! în schimb, dacă îl rugaţi să vă vorbească despre el, se va simţi inconfortabil, căci nimeni nu l-a învăţat vreodată de ce nu trebuie să vorbeşti despre sex, sau de ce este acesta rău.
De ce se petrec astfel lucrurile? Şi ce putem face ca să le cunoaştem în profunzime, ca să ne formăm o părere personală, directă, despre ele?
Nimeni nu vă va răspunde la aceste întrebări. Tot ce vor face oamenii va fi să pună etichete pe lucruri: cutare este un lucru rău, cutare este un lucru bun. Aceste etichete sunt cele care creează iadul şi aduc suferinţa.
De aceea, dacă simţiţi că sunteţi un căutător autentic, dacă doriţi să aflaţi care este realitatea, atunci agăţaţi-vă de fapte, nu de opinii.
învăţaţi să cunoaşteţi direct, nu prin intermediul ideologiei pe care societatea v-a forţat să o acceptaţi.
Nu vă priviţi niciodată prin ochii celorlalţi. Aveţi şi dumneavoastră ochi, nu sunteţi orb. Şi aveţi la dispoziţie faptele realităţii dumneavoastră interioare.
Folosiţi-vă ochii! Asta înseamnă contemplare, să priveşti, iar ceea ce vezi cu ochii tăi nu poate constitui o problemă!
Pătrundeţi în interiorul fiinţei dumneavoastră, fără prejudecăţi, fără presupuneri, fără scenarii, şi vedeţi direct ce este mânia. Lăsaţi-vă propriul suflet să vă reveleze ce este mânia. Nu faceţi presupuneri în legătură cu ea. în ziua în care veţi descoperi ce este mânia în toată goliciunea ei, în toată hidoşenia
ei, în focul ei arzător, în veninul ei mortal, veţi descoperi cu uimire că aţi scăpat de ea. Mânia a dispărut! Orice energie poate fi tratată în acest fel, indiferent care este ea. Procesul de vindecare este identic, căci boala este aceeaşi; numai numele diferă.
DE CE SE ENERVEAZĂ OAMENII PE VOI?
în realitate, ei nu se enervează pe dumneavoastră, ci se tem de dumneavoastră. Pentru a-şi ascunde teama, ei îşi proiectează înainte mânia.
Mânia serveşte întotdeauna la ascunderea fricii. Pentru a scăpa de frica lor, oamenii folosesc tot felul de strategii. Există oameni care râd numai pentru a-şi ascunde lacrimile. Râsul lor îi ajută să uite… şi astfel lacrimile lor rămân ascunse.
Ceea ce ascunde mânia este teama.
Ceea ce îmi doresc eu este să vă ajut să vă deschideţi către toate dimensiunile, chiar dacă vi se pare că acestea se opun ideilor pe care le-aţi avut până acum. Cu atât mai mult atunci, căci veţi avea astfel ocazia să vă daţi seama dacă ceea ce aţi crezut a fost corect sau greşit.
Acestea sunt ocazii excepţionale, care vă dau prilejul să vă întâlniţi cu idei contrare celor în care aţi crezut până acum…
Teama este cea care îi ţine pe oameni blocaţi. Ei nu ascultă, căci se tem să asculte. Mânia lor nu este altceva decât această teamă, dar inversată.
Numai un om plin de teamă se poate enerva rapid. Dacă nu s-ar înfuria imediat, poate că i-aţi putea descoperi teama…
Mânia este doar o mască, cu care încearcă să vă sperie.
înainte să vă daţi seama cât de speriat este el, mai bine încearcă să vă sperie el pe dumneavoastră.
înţelegeţi cât de simplu este acest mecanism psihologic? Pur şi simplu, el nu doreşte să aflaţi că se teme. Cea mai simplă cale este să vă silească să vă temeţi dumneavoastră, şi atunci el se va simţi liniştit.
Dacă dumneavoastră vă este teamă, lui nu-i mai este, căci nu are cum să-ţi fie teamă de cineva căruia îi este teamă.
Mânia lor este un efort de a se amăgi pe sine. Ea nu are nimic de-a face cu dumneavoastră.
Mânia nu indică altceva decât teama.
Reţineţi acest lucru: mânia este teama stând în cap (inversată). în spatele mâniei se ascunde întotdeauna teama.
Teama şi mânia sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede. Ori de câte ori vi se face teamă, cea mai sigură cale de a vă ascunde este să vă mâniaţi, căci teama v-ar putea expune.
Mânia va crea imediat o perdea de fum în jurul dumneavoastră, care vă va ascunde perfect”
Acesta a fost un fragment din OSHO – “EMOŢIILE – Cum ne putem elibera de mânie, gelozie şi teamă”