GELOZIA DISTRUGE TOTUL
“GELOZIA DISTRUGE TOTUL
Gelozia distruge totul. La fel şi posesivitatea. Aceasta este o problemă universală.
Mai mult, ea nu poate fi rezolvată; nu poate fi decât transcensă.
Oamenii din toată lumea încearcă să rezolve asemenea probleme: gelozia, posesivitatea, dar ele nu sunt adevăratele probleme.
Ele nu sunt decât simptomele faptului că nu ştiţi ce este iubirea.
Voi plecaţi de la premisa automată că ştiţi ce este iubirea, după care vă treziţi că sunteţi geloşi. Undeva trebuie să fie o greşeală.
Problema apare din cauza faptului că iubirea nu a apărut încă. Deocamdată, ea lipseşte. Aşa că nu aveţi cum să rezolvaţi problema.
Este important să uitaţi de gelozie, căci aceasta este o luptă negativă, o luptă cu himerele nopţii, absolut fără nici un rost. Mai bine aprindeţi o lumânare. Asta înseamnă iubirea.
După ce iubirea se aprinde cu adevărat, gelozia şi posesivitatea dispar pur şi simplu. Veţi fi surprinşi să constataţi că au dispărut, la fel ca atunci când aprinzi o lumânare şi te întrebi unde a dispărut întunericul din cameră. întunericul nu poate fi găsit cu ajutorul luminii, pentru că dispare pur şi simplu. El nu era altceva decât absenţa luminii.
La fel gelozia este absenţa iubirii.
Aceasta este viziunea mea asupra geloziei: nu vă lăsaţi tulburaţi de ea, căci în caz contrar veţi cădea într-o capcană din care nu veţi mai putea ieşi. Uitaţi pur şi simplu de ea! Ea nu este decât un simptom, un indicativ.
Asta este partea ei bună: vă indică faptul că iubirea nu a apărut încă.
învăţaţi lecţia ei şi începeţi să iubiţi. Bucuraţi-vă mai mult de iubire şi veţi suferi mai puţin de gelozie. Aprofundaţi lecţia iubirii, topiţi-vă în ea; în flacăra ei, gelozia va fi făcută scrum. Nici un îndrăgostit adevărat nu ştie ce înseamnă gelozia.
De aceea, sfatul meu nu este să faceţi ceva împotriva geloziei. Dimpotrivă, mulţumiţi-i, căci v-a arătat faptul că ceea ce trebuia să se întâmple nu s-a întâmplat încă.
în rest, investiţi-vă energia în iubire!
în loc să vă investiţi energia în analizarea geloziei şi în lupta împotriva ei, mai bine investiţi-o în iubire!
în caz contrar, veţi fi indus în eroare: veţi începe să călcaţi pe urmele geloziei, iar aceasta este un deşert. Nu veţi ajunge niciodată la capătul lui.
Aceasta este capcana în care a căzut psihanaliza: ea a confundat simptomele cu problemele, după care a intrat adânc în aceste simptome, analizându-le, strat după strat, precum cojile de ceapă.
Aţi cunoscut vreodată o persoană care să fi fost psihanalizată până la capăt?
Nu există nimeni pe pământ a cărui psihanaliză să fie completă! Este imposibil! Vă duceţi an după an la psihanalist, şi acesta găseşte de fiecare dată un nou domeniu de explorat. Direcţia este greşită; ea vă conduce pe căi lăturalnice. Mai bine mergeţi drept înainte; pătrundeţi direct în iubire!
Aşadar, sugestia mea este următoarea: faceţi din iubire o mare celebrare. Investiţi-vă întreaga energie în ea, şi nu vă mai gândiţi la ziua de mâine. Atunci când sunteţi îndrăgostit de cineva, nu daţi înapoi.
Dacă vă sperie trăirea intensă a momentului, el se va transforma în gelozie.
Dacă trăiţi intens momentul atunci când faceţi dragoste, fără să păstraţi nimic ascuns, vă veţi pierde în el, corpul şi sufletul dumneavoastră vor deveni orgasmice, veţi ţipa, veţi cânta, veţi plânge şi veţi râde, iar pacea care va urma nu va permite nici unei alte emoţii să vă tulbure liniştea. Faceţi din iubire un festin, şi toate aceste emoţii negative vor dispărea.
Gelozia nu are nimic de-a face cu iubirea.
De fapt, nici aşa-zisa voastră dragoste nu are nimic de-a face cu iubirea.
Acestea sunt doar cuvinte frumoase, pe care le folosiţi fără să ştiţi ce înseamnă, fără să le experimentaţi semnificaţia.
Voi continuaţi să folosiţi cuvântul „dragoste“, până când uitaţi că nu ştiţi ce înseamnă el.
Acesta este unul din pericolele folosirii prea frecvente a unor cuvinte precum: „Dumnezeu“, „dragoste“, „rugăciune“. Sunt cuvinte frumoase, pe care le repetaţi într-una, autoconvingându-vă singuri că ştiţi ce înseamnă.
Ce ştiţi voi despre dragoste?
Dacă aţi şti ceva despre ea, v-ar fi imposibil chiar şi să puneţi întrebări despre gelozie, căci gelozia nu are nimic de-a face cu iubirea. Ori de câte ori gelozia este prezentă, iubirea nu este.
Gelozia nu face parte integrantă din iubire, ci din posesivitate.
Posesivitatea nu are nimic de-a face cu iubirea.
Ceea ce doriţi voi este să posedaţi, pentru a vă simţi astfel puternici, pentru a avea un teritoriu mai mare. Şi dacă altcineva vă încalcă teritoriul, vă înfuriaţi. La fel, dacă altcineva are o casă mai mare ca a voastră, deveniţi geloşi. Iar dacă cineva doreşte să vă deposedeze de proprietatea voastră, deveniţi deopotrivă geloşi şi mânioşi.
Când iubeşti, gelozia devine imposibilă; absolut imposibilă.
Cineva îmi scrie:
„Tu vorbeşti tot timpul de urâţenia geloziei. Da, este urâtă…“.
Nu, nu aveţi habar!
Dumneavoastră nu faceţi decât să repetaţi ce am spus eu.
Dacă aţi şti cu adevărat cât de urâtă este, gelozia dumneavoastră ar dispărea, pornind chiar de la această cunoaştere.
în realitate, nu ştiţi.
M-aţi ascultat pe mine, i-aţi ascultat pe Iisus şi pe Buddha, şi aţi tras o concluzie. Dar nu ştiţi.
Faptul că gelozia este urâtă nu reprezintă cunoaşterea dumneavoastră directă.
Dacă aţi şti cu adevărat acest lucru, cum aţi mai putea continua cu ea?
Renunţarea la gelozie nu este un lucru uşor; ea presupune o investiţie foarte mare.
Gelozia este ca o piatră; este foarte dură.
Posesivitatea este la fel de dură; ea este o otravă pură. Distruge iubirea, o zdrobeşte, o calcă în picioare.
Iar aceşti monştri îi domină pe oameni. Pentru a supravieţui, iubirea trebuie eliberată de ei. Nu există altă cale decât anihilarea cauzei de la rădăcină.
Dacă veţi distruge gelozia, dacă o veţi ucide din faşă, veţi constata că în fiinţa voastră se nasc energii minunate. Pe terenul astfel curăţat, iubirea răsare imediat; altminteri, gelozia sufocă iubirea.
Dacă vă veţi distruge ura, iubirea voastră va fi atât de abundentă încât va deveni necondiţionată.
Nu veţi mai fi preocupaţi de cealaltă persoană, dacă merită sau nu iubirea voastră. Cui îi pasă de acest lucru, dacă are foarte multe de dăruit? El dăruieşte pur şi simplu şi se simte recunoscător că iubirea lui este acceptată.
Când Adam şi Eva au mâncat din copacul cunoaşterii binelui şi răului, Dumnezeu i-a aruncat afară din paradis, temându-se că acum ar putea încerca şi fructele celuilalt copac. Dacă ar fi mâncat acele fructe, ei ar fi devenit nemuritori, precum zeii.
Altfel spus, Dumnezeu s-a simţit gelos. Primii oameni au devenit pe jumătate la fel ca Dumnezeu, căci acum ştiau că nu sunt nemuritori, caz în care ar fi fost la fel ca Dumnezeu. Aşadar, în mintea lui Dumnezeu a apărut o mare gelozie, care i-a alungat pe oameni din paradis. Această viziune asupra lui Dumnezeu nu este una foarte sănătoasă.
Zeii voştri nu pot fi diferiţi de voi. în fond, cine i-a creat? Cine le-a dat formă, culoare?
Voi îi creaţi; ei au ochii la fel ca ai voştri, nasurile la fel ca ale voastre – şi minţile la fel ca ale voastre!
în Vechiul Testament, Dumnezeu spune: „Eu sunt un Dumnezeu foarte gelos!“
Dar cine l-a creat pe acest Dumnezeu atât de gelos? Dumnezeu nu poate fi gelos. Dacă Dumnezeu este gelos, atunci ce este rău în a fi gelos? Dacă Dumnezeu ar fi gelos, de ce mai credeţi că faceţi ceva rău atunci când sunteţi geloşi? Gelozia ar fi atunci o virtute divină.
Gelozia apare atunci când altcineva are mai mult decât aveţi voi.
Este absolut imposibil să fii primul în toate. Poate că aveţi cei mai mulţi bani din lume, dar nu aveţi o faţă frumoasă. Un simplu cerşetor vă va face atunci gelos, din cauza feţei lui, a corpului, a ochilor… Un cerşetor îl poate face până şi pe un împărat să fie gelos.
Voi aţi fost geloşi întreaga viaţă. Dar ce aţi învăţat din acest lucru?
Dacă nu învăţaţi nimic din aceste experienţe, va trebui să repetaţi din nou această viaţă.
învăţaţi din fiecare experienţă, indiferent dacă este una minoră sau nu.
Atunci când sunteţi geloşi, voi simţiţi o arsură; inima voastră arde, şi ştiţi foarte bine că vă faceţi singur rău.
Da, dar ştiţi acest lucru numai pentru că vi l-au spus alţii, nu pentru că l-aţi înţeles personal.
Integraţi această cunoaştere, astfel încât data viitoare când vor apărea aceleaşi condiţii să puteţi râde de ele, nu să repetaţi acelaşi tip de comportament. Nu există obişnuinţă la care să nu putem renunţa.
Aproape toate religiile din lume se află în aceeaşi barcă. Ele vă învaţă: “Nu fiţi mânioşi“.
Dar cum trebuie procedat?
Mânia există. „Nu fi gelos“.
Dar cum să scapi de gelozie?
„Nu intra în competiţie cu alţii“.
Porunci stupide! Este frumos să taci, dar cum poţi învăţa meditaţia care îţi aduce tăcerea?
„Nu fi gelos“ – dar cum poţi afla altfel că gelozia îţi arde propria inimă?
Ea nu răneşte pe nimeni altcineva decât pe tine.
Cum poţi scăpa de competiţie, când toate religiile te învaţă să „fii cineva“?
Ele îţi dau un ideal: „Fii la fel ca Iisus“, dar există milioane de creştini, deci va trebui să intri în competiţie cu ei.
Religiile spun: „Nu fi gelos“, dar chiar ele îi forţează pe oameni să fie geloşi, obligându-i pe oameni să fie monogami. După ce izvorul seacă şi iubirea dispare, bărbatul începe să caute căile lăturalnice; la fel şi femeia.
Cine v-a spus să fiţi geloşi pe cineva care este mai inteligent, mai puternic, mai bogat decât voi?
De ce aţi optat pentru gelozie?
Gelozia vă va distruge energia de care dispuneţi, într-un mod absolut inutil.
Decât să fiţi geloşi, mai bine descoperiţi ce puteţi face cu această energie, ce anume puteţi crea.”
Acesta a fost un fragment din OSHO – “EMOŢIILE – Cum ne putem elibera de mânie, gelozie şi teamă”
Il voi atasa ca si comentariu si sub fotografia copertii din albumul “My Osho Books”: