“TEAMA. CE ESTE TEAMA?
Nu există decât o singură formă esenţială de teamă.
Toate celelalte mici temeri sunt rezultatele secundare derivate din această formă principală de teamă, pe care orice om o poartă în suflet.
Aceasta este teama de a nu te rătăci, de a nu-ţi pierde identitatea, fie prin moarte, fie prin iubire etc.
Este teama de a nu dispărea. Curios este că nu se tem cu adevărat decât acei oameni care nu se cunosc pe sine.
Cei care se cunosc pe sine nu se tem. Aşadar, totul poate fi redus la o chestiune de abordare. Voi nu aveţi nimic de pierdut, dar credeţi că aţi avea!
Oamenii se tem de viaţă, pentru că ea nu este posibilă decât dacă ei devin sălbatici, dacă îşi pierd raţiunea, aruncându-se în vâltoarea iubirii, a muzicii, a dansului. Aşa se naşte teama.
Cine se teme de moarte?
Eu n-am întâlnit încă pe nimeni care să se teamă de moarte, dar aproape toţi cei pe care-i cunosc se tem de viaţă. Renunţaţi la această temere… Căci nu poţi trăi, fiindu-ţi frică.
Poţi ori să trăieşti, ori să-ţi fie frică. Nu depinde decât de tine. Şi în fond, de ce anume vă este atât de teamă? Voi nu aveţi nimic de pierdut, dar aveţi în schimb totul de câştigat.
Renunţaţi la temerile voastre şi aruncaţi-vă în vâltoarea vieţii.
In acest fel, atunci când va veni moartea, o veţi putea întâmpina ca pe un oaspete de seamă, nu ca pe un duşman, şi vă veţi bucura de moarte chiar mai mult decât v-aţi bucurat de viaţă, căci moartea are propria ei frumuseţe.
în plus, ea este o raritate, căci nu se întâmplă decât o singură dată, în timp ce viaţa se repetă în fiecare zi.
Există diferite tipuri de temeri.
Există un tip bun, atunci când nu şti despre ce este vorba.
Această teamă nu înseamnă altceva decât că te afli în faţa necunoscutului. Dacă teama are un obiect precis, atunci este o frică obişnuită.
Unii se tem de moarte – aceasta este o teamă comună, instinctivă; nu are nimic special, nimic măreţ în ea. La fel de banale sunt teama de bătrâneţe, de boală, de afecţiuni…
Cu totul altceva se petrece atunci când nu poţi descoperi un obiect al fricii tale, atunci când teama ta nu are nici o raţiune. Abia atunci poţi spune că eşti cu adevărat speriat.
Atunci când descoperă un motiv, mintea este satisfăcută. Dacă poţi răspunde de ce, mintea are un pretext de care să se agaţe. Explicaţiile nu îi servesc decât minţii; ele nu fac nimic concret, doar explică lucrurile, dar omul se simte satisfăcut cu ele. Aşa se explică de ce se duc oamenii la psihanalist, ca să descopere explicaţii. Chiar şi o explicaţie stupidă este mai bună decât nimic, căci te poţi agăţa de ea.
Dacă simţiţi o teamă, nu mai întrebaţi de ce o simţiţi.
Teama este un proces natural, în timp ce vinovăţia a fost inventată de preoţi.
Vinovăţia nu a fost inventată de natură, ci de om.
Teama este inerentă naturii omului, este chiar esenţială pentru creşterea acestuia. Fără teamă nu veţi putea supravieţui. De aceea, teama este un proces normal.
Frica vă împiedică să vă băgaţi mâna în foc, să conduceţi maşina pe partea dreaptă sau pe partea stângă (în funcţie de legea ţării respective), să nu mâncaţi otravă, să îi faceţi loc camionagiului care vă claxonează pentru a vă depăşi.
Dacă un copil mic nu s-ar teme, el nu ar putea supravieţui. Teama este cea care îl protejează. Voi aveţi dreptul natural să vă autoprotejaţi, şi nu este nimic rău în acest lucru.
Ceea ce protejaţi voi este această teamă atât de preţioasă, iar teama nu face altceva decât să vă ajute.
Teama este un produs al inteligenţei.
Numai idioţii nu se tem. De aceea, ei trebuie protejaţi de societate, căci altfel se vor arde, sau vor sări de pe acoperişul casei, sau se vor arunca în apă fără să ştie să înoate, sau vor mânca un şarpe… sau cine ştie ce altceva ar mai putea face!
Teama poate deveni anormală, patologică. Omul ajunge atunci să se teamă de lucruri de care nu ar trebui să se teamă, deşi găseşte argumente
pentru frica sa.
De pildă, să spunem că cineva refuză să intre într-o casă, de teamă. Este imposibil să-i explici logic că nu are dreptate. El îţi va spune: „Ce garanţie am eu că acea casă nu va cădea?“
Altcineva se teme să călătorească cu trenul, întrucât se produc (statistic) atât de multe accidente de tren. Altul se teme să meargă cu maşina, căci există atâtea accidente de maşină. Iar altcineva se teme de avioane…
Acest gen de teamă este lipsit de inteligenţă. Poţi ajunge astfel să-ţi fie frică de propriul pat, căci aproape 97% din oameni mor în patul lor, aşa că acesta este cel mai periculos loc dintre toate. Logic vorbind, ar trebui să te ţii cât mai departe de pat, să nu te apropii niciodată de el. Dar atunci, viaţa ta ar deveni imposibilă.
Teama, mânia, gelozia, ura, toate acestea sunt forme de energie.
Voi nu sunteţi conştienţi de faptul că acestea vă irosesc în mod inutil viaţa.
Teama de moarte nu este în realitate o frică de moarte, ci teama de a rămâne neîmplinit.
Vă este teamă că veţi muri şi nu aţi apucat să experimentaţi nimic din viaţă: nici maturitate, nici creştere, nici împlinire. V-aţi născut goi, veţi muri goi. Aceasta este teama!
Când se maturizează, omul îşi dă seama, decojind strat după strat, câte temeri a putut aduna în viaţa lui, şi cât de mult i-au exploatat oamenii inocenţa, profitând de aceste temeri.
Preotul nu-1 cunoaşte pe Dumnezeu, dar l-a amăgit pe credincios, spunându-i că îl cunoaşte. El nu ştie nimic despre cer şi despre iad, dar l-a forţat să se teamă de iad şi să aspire către cer.
Au apărut astfel lăcomia şi frica. Nu preotul este vinovat. A fost şi el victima altor persoane.
Puteţi continua astfel la infinit, mergând până în copilărie. Tatăl dumneavoastră nu ştia ce vă învaţă, dar v-a repetat ceea ce ştia de la alţii.
în toţi oamenii există temeri, dar există şi o tendinţă constantă de a căuta.
Eu sper că temerile nu vor avea câştig de cauză asupra voastră, căci cine trăieşte cu teamă, nu trăieşte deloc; el este deja mort.
Teama face parte din moarte, nu din viaţă. Riscul, aventura, necunoscutul, toate acestea înseamnă viaţă. De aceea, urmăriţi să vă înţelegeţi temerile.
Şi reţineţi: nu le daţi apă la moară, ele sunt duşmanii voştri. Deschideţi-vâ faţă de scânteia care este vie în interiorul vostru, aprindeţi-o mai tare, pentru ca ea să ardă toate acele temeri, iar voi să puteţi căuta mai departe.”
Acesta a fost un fragment din OSHO – “EMOŢIILE – Cum ne putem elibera de mânie, gelozie şi teamă”
Il voi atasa ca si comentariu si sub fotografia copertii din albumul “My Osho Books”: