Long time No see (2) într-adevăr nu scriu des dar mă gândesc mult să mai dau câte un semn de viață și pe acestă platformă!
Ostrov (rusă: Остров) este un film regizat în anul 2006 de regizorul rus Pavel Lungin, având ca protagoniști principali pe actorii Petr Mamonov, Viktor Sukhoruhov și Dmitri Diuzhev. Regizorul Pavel Lungin a fost desemnat cel mai bun regizor la festivalul de film de la Cannes din anul 1992, cu filmul „Taxi Blues”.
părintele Anatolii
Filmul „Ostrov”, tradus în limba română și ca „Insula”, este o adevărată peliculă iconografică de zugrăvire a exercițiilor de mântuire a unor monahi obișnuiți, viețuind într-o mănăstire din nordul înghețat al Rusiei. O continuare a tradiției tarkovskiene de pictură religioasă pe peliculă cinematografică. Parafrazându-l pe Kafka, putem spune că acest film este o artă a rugăciunii.
Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei a afirmat despre acest film următoarele:
Nu sunt de acord cu afirmația precum că actorii nu pot înțelege fenomenul monahismului. Doar în monahism ajung diverse categorii de oameni, inclusiv actori. Monahismul, ca o căință adîncă, e la îndemînă oricărui om credincios. “Nu e om care să fie viu, și să nu greșească”, spune Evanghelia. Dar Domnul spune: “Căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide”. Calea pocăinței ca stare deosebită a sufletului este scopul și sensul năzuinței creștinului, și în acest sens nu e o deosebire prea mare între un mirean și un căligăr.Tocmai de accea e foarte prețios acest film, pentru că realizatorii lui au reușit să arate căința sinceră și profundă a omului. Îmi vine greu să judec ce anume a jucat un rol determinant în faptul, că filmul a ieșit așa convingător și veridic. Dar mă gîndesc că sinceritatea și curățenia intențiilor au fost condiții necesare, care au determinat acest rezultat. Aici problemele vieții duhovnicești și a mîntuirii sunt împinse în prim plan, iar spectatorii care pentru prima oară s-au ciocnit de existența acestora, au căzut serios pe gînduri. Spectatorul, ajutat de creatori, crede în autenticitatea caracterelor, iar apoi, se încred în credincioșia acestor caractere.Învățătorul Bisericii, Tertulian, spunea: “Sufletul omului e prin natura sa creștină”. Cred că filmul Ostrov — e încă o confirmare a acestui adevăr. De aceea, nu e deloc întîmplător că filmul a avut o așa rezonanță, i-a determinat pînă și pe necredincioși să mediteze la Dumnezeu, religie, păcat și căință. Este o mare izbîndă a autorilor filmului. Pe lîngă asta, a arătat și cineaștilor înșiși faptul că se pot face filme pe teme bisericești, dacă te apropii de acestea cu maximum de seriozitate, înfățișînd nu doar aspectele exterioare ale vieții duhovnicești, ci și conținutul ei interior, adînc. Mi-aș dori ca filmul Ostrov să confere cinematografului autohton o nouă viziune asupra perspectivei religioase despre lume, și ca astfel de filme să fie tot mai multe”.
părintele Anatolii & Filaret
În România, filmul a fost foarte bine recepționat. Părintele Rafail Noica îl prezintă ca pe un film demn de toate elogiile
Piotr Mamonov — părintele Anatolii
Viktor Sukhorukov — părintele Filaret
Dmitri Dyuzhev — părintele Iov
Yuriy Kuznetsov — Tihon
Viktoriya Isakova — Nastea
Nina Usatova — văduva
Jana Esipovich — femeia tînără
Olga Demidova — femeia cu copil
Timofei Tribuntzev — tînărul Anatolii
Aleksei Zelensky — tînărul Tihon
Grisha Stepunov — copilul
Sergei Burunov — adiutantul
PREMIILE
2006 — cel mai bun film la Festivalul Moscova Premiere.
2007 — Șase premii naționale la cea de-a cincea ediție a Premiilor Golden Eagle – “Cel mai bun film”, “Cel mai bun actor în rol secundar” (Viktor Suhorukov), “Cel mai bun rol masculin” (Petr Mamonov), “Cel mai bun regizor” (Pavel Lungin), “Cel mai bun scenariu” (Dmitri Sobolev), “Cea mai bună activitate de operator” (Andrei Zhegalov)..
2007 – Premiile Nika pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor, Cel mai bun actor în rol secundar, etc.
