Vreau mai multa libertate … ia-ti-o singur!
Ne plangem mereu de lipsa de libertate si cautam mereu „o evadare”. O evadarea care sa ne dea mult visata libertate, in care sa putem face, „in sfarsit” tot ceea ce ne-am dorit, tot ceea ce ne-am propus, in care sa aplicam planurile noastre pana la cel mai mic detaliu.
Si visam cum vine acel moment si ne visam liberi si independenti. Visul devine atat de intens incat avem impresia ca daca intindem mana il putem simti, ca putem trece, ca printr-un perete invizibil, dincolo de „inchisoare”.
Perceptia libertatii este atat de puternica incat incepem sa o manifestam… dar nu pentru mult timp, pentru ca inca nu am obtinut inca „dreptul de a avea libertatea” si amanam aceasta manisfestare pentru momentul cand vom fi liberi cu adevarat, a se citi, cand ni se va da libertatea.
Si, in acesta mini-euforie, cand visul nostru era mai puternic, apar ei, „oamenii negri”, cei care sunt „gardienii nostri”, cei care au libertatea noastra si care sub nicio forma nu vor sa ne-o dea.
Si, resemnati in fata lor, renuntam la visul nostru de libertate si reintram in „inchisoare” lor si ne inchidem in interiorul nostru si vedem cum libertatea mult visata se indeparteaza din ce in ce mai mult de noi, ne resemnam si ne mahnim. Dar totusi undeva acolo, in interior, visul nostru de libertate se straduieste sa pastreze aprinsa flacara sperantei si noi coboram acolo, ca de multe alte ori, si ne uitam la el cu speranta ca, la un moment-dat, vom aprinde mai tare acea flacara fara a ne da seama ca tocmai am trecut pe langa un astfel de moment in care le putem spune NU „gardienilor nostri”, fara a-i mai lasa sa ne mai tina inchisi undeva sau in ceva ce, cu siguranta, nu ne reprezinta.
Inca nu constientizam ca micile momente, in care spunem si NU in loc de DA, in care ne mai ocupam si de noi, nu de toata lumea, in care ne mai punem si pe noi pe primul plan, in care ne mai facem si noua mici bucurii, in care sa mai avem timp si pentru noi, reprezinta, in realitatea mici pasi pe care ii facem care libertatea noastra, pasi pe care i-am amanat mereu. Iar daca vom avea curajul sa recunoastem vom vedea ca i-am amanat nu din cauza altora, ci din cauza noastra, din cauza fricii de a fi respinsi, de a fi vazuti altfel decat am dori noi sa fim vazuti.
Si daca reusim sa facem primii pasi si libertatea castigata devine din ce in ce mai placuta, va apare urmatoarea provocare, cea de care ne temeam odata, in care cei de langa noi vor incepe sa se intrebe daca mai suntem in toate mintile si se vor stradui sa ne arate ca locul nostru era acolo unde fusesem odata, atunci cand eram ascultatori si „era bine” … pentru ei. Si vor folosi tot arsenalul de tehnici, de la santajul emotional pana la cel material si financiar, ne vor suna toti prietenii si vor incerca sa-i atraga si pe ei in aceasta „alianta” a aducerii noastre pe „calea cea buna”.
Si, in functie de modul cum vom gestiona si acest episod, fie ne vom intoarce iar „in colivie”, resemnati, fie vom reusi sa mai urcam o treapta, poate chiar mai multe, catre libertatea noastra. Si toate aceste „batalii” nu fac decat sa ne creasca, sa ne descopere cine suntem cu adevarat si cat de mare este curajul nostru. Si unde mai pui ca ne mai scapa si de o parte dintre cei pe care ii consideram „prieteni”.
Ca sa ne putem ridica de pe fundul lacului vom fi nevoiti sa tulburam sedimentele din apa si, este posibil ca, la un moment-dat, sa nu mai vedem lumina care vine de sus, dar asta nu inseamna ca ea nu este acolo. Cand sedimentele se vor fi asezat din nou pe fundul lacului si lumina va incepe sa se vada noi vom fi deja aproape de suprafata. Si totul pentru ca am dorit sa ne ridicam, adica sa ne eliberam.
Asa ca, atunci cand vrei mai multa libertate … ia-ti-o singur! Pentru ca drumul tau spre libertate este doar al tau, cu experientele si cu lectiile tale.
Si, daca inca nu esti convins, mediteaza, din cand in cand, la citatul lui Osho: „Libertatea nu înseamnă lene și nepăsare. Libertatea este responsabilitate. Dacă tu nu-ți asumi responsabilitatea, o face altcineva pentru tine. Așa devii sclav.”